De ce este importantă verbalizarea emoţiilor? Încă în 1880, Joseph Breuer, unul dintre părinţii psihanalizei, a observat că una dintre pacientele sale, Anna O., care suferea de paralizie şi senzaţia de anesteziere a membrelor, de tulburări ale vederii şi vorbirii, cauzate de ceea ce pe atunci se numea isterie (astăzi cunoscută sub numele de tulburare de conversie); manifesta simptome reduse sau absente în timp ce i le descria lui Breuer. Studiind acest fenomen mai îndeaproape, Breuer a pus bazele terapiei prin vorbire, care a fost dusă mai departe de Freud şi alţii, ajungând să facă parte astăzi din instrumentarul psihologiei moderne. Însă de ce a vorbi despre simptome sau despre emoţiile noastre negative le diminuează?