Care e adevărul tău…?
Și aici nu mă refer la ceea ce crezi că e adevărat, la teoriile pe care le-ai elaborat pe diverse teme, ci la ceva ce nu ține de intelectualizare: la ceea ce simți în adâncul tău, ceea ce ființa ta autentică și corpul tău simte că este adevărat despre tine și experiența de a fi viu acum.
Cu toţii am avut cel puţin o relaţie importantă cu cineva imatur emoţional.
Poate că ai un prieten care îţi vorbeşte non-stop despre problemele lui, fără să-ţi acorde şi ţie acelaşi suport. Un părinte care te împinge să fii într-un fel anume, pentru a corespunde aşteptărilor sale. Un partener care izbucneşte în furie la cel mai mic semn de dezacord cu opinia lui. Sau un coleg care spune mereu că îşi va face partea lui în munca voastră de echipă dar nu o face niciodată.
Acestea sunt doar câteva exemple. E posibil ca în relaţiile tale, imaturitatea emoţională să se fi manifestat în alte moduri. Cu toate acestea, interacţiunea cu acele persoane te-a făcut să te simţi nevăzut, neauzit, neimportant sau insuficient.
Perioada sărbătorilor de iarnă ar trebui să fie fericită. Cel puţin acestea sunt aşteptările culturale, asta ni se transmite peste tot: prin intermediul reclamelor, luminiţelor festive, a colindelor care încep să se audă de pe la sfârşitul toamnei, a ofertelor care ne îndeamnă să cumpărăm tot felul de lucruri (pentru împlinirea noastră sau a altora). Asta ne spun, direct şi indirect, toţi cei prinşi în forfota generală pe care o putem observa în această perioadă. De peste tot suntem îndemnaţi să ne facem planuri speciale.
În acest articol vă voi vorbi despre codependenţă, manifestările şi originile acesteia şi despre trăsăturile unei persoane dependente.
De ce este importantă verbalizarea emoţiilor?
Încă în 1880, Joseph Breuer, unul dintre părinţii psihanalizei, a observat că una dintre pacientele sale, Anna O., care suferea de paralizie şi senzaţia de anesteziere a membrelor, de tulburări ale vederii şi vorbirii, cauzate de ceea ce pe atunci se numea isterie (astăzi cunoscută sub numele de tulburare de conversie); manifesta simptome reduse sau absente în timp ce i le descria lui Breuer.
Studiind acest fenomen mai îndeaproape, Breuer a pus bazele terapiei prin vorbire, care a fost dusă mai departe de Freud şi alţii, ajungând să facă parte astăzi din instrumentarul psihologiei moderne.
Însă de ce a vorbi despre simptome sau despre emoţiile noastre negative le diminuează?
În cultura în care trăim se discută prea puțin și se practică și mai puțin respectarea granițelor sau a limitelor personale. În acest articol, voi descrie acest concept, voi prezenta modalitățile în care limitele ne sunt încălcate și voi oferi sugestii despre cum putem împiedica acest lucru.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mentale (10 octombrie), am decis să vă vorbesc despre ce putem face pentru a ne menține o stare generală de bine și de echilibru interior.
”Suferința în sine nu este atât de rea. Resentimentul împotriva suferinței, aceasta este adevărata durere” – Allen Ginsberg Când suntem puși în situații dificile, când lucrurile nu merg cum ne-am dori, sau când trăim emoții neplăcute, cum tindem să reacționăm? Cei mai mulți dintre noi se simt rușinați, ceea ce ne face să fim autocritici … Read more
Ai stima de sine scăzută? Te simți uneori copleșit de o voce interioară imposibil de mulțumit?
Răspunde la întrebările din chestionarul de mai jos pentru a detecta în ce măsură ești influențat de acestea. Citește apoi despre proveniența criticului interior și fă un exercițiu de introspecție pentru a înțelege mai bine cum se manifestă acest aspect în viața ta.
Tot mai mulți oameni sunt interesați de psihologie, dezvoltarea personală și psihoterapie. Însă, în pofida popularizării acestui subiect, încă mai există diverse mituri/ convingeri eronate cu privire la psihoterapeuți și munca acestora, care fie pot împiedica anumite persoane să se adreseze unui specialist, fie creează anumite așteptări nerealiste care pot fi contraproductive.
Aud de multe ori expresiile: ”e prea târziu”/”momentul a trecut…”/”am ratat ocazia…”/ ”nu mai am vârsta potrivită…”
Sunt de acord cu faptul că există anumite circumstanțe favorabile pentru a iniția/face ceva, și că uneori se întâmplă ca acestea să treacă sau să se schimbe, ceea ce poate face lucrurile mai dificile pentru noi.
Cu toții visăm că viețile noastre se vor schimba în bine. Mai ales acum, la început de an. Voi vorbi în acest articol despre schimbare și importanța asumării responsabilității pentru propria viață, atât în psihoterapie, cât și zi de zi.