Timp de citire: 8 min ❃ de Cristina Revenco
În acest articol vom vorbi despre sentimentul de singurătate, care poate deveni mai intens în perioada sărbătorilor şi vom explora modalităţi de a-i face faţă.
erioada sărbătorilor de iarnă ar trebui să fie fericită. Cel puţin acestea sunt aşteptările culturale, asta ni se transmite peste tot: prin intermediul reclamelor, luminiţelor festive, a colindelor care încep să se audă de pe la sfârşitul toamnei, a ofertelor care ne îndeamnă să cumpărăm tot felul de lucruri (pentru împlinirea noastră sau a altora). Asta ne spun, direct şi indirect, toţi cei prinşi în forfota generală pe care o putem observa în această perioadă. De peste tot suntem îndemnaţi să ne facem planuri speciale.
Nu ne menajează nici reţelele sociale, unde, pe lângă tot ce ni se vinde cu şi mai multă insistenţă acum, prietenii noştri virtuali îşi etalează casele decorate cu atenţie, locurile vizitate, petrecerile la care participă, cadourile primite şi în general, cât de fericiţi sunt.
Grandiozitatea tuturor acestor lucruri, alăturată presiunii sociale de a face şi a simţi anumite lucruri, precum şi bilanţul personal în faţa căruia suntem puşi (conştient sau nu), ne poate copleşi. Multe persoane trăiesc un sentiment profund de neadecvare şi singurătate în preajma acestor evenimente, care le pot amplifica starea de gol interior. Cei predispuşi către stări de depresie şi anxietate pot trece printr-o recidivă a acestora.
Sentimentul de izolare nu apare doar la persoanele care, dintr-un motiv sau altul, nu au cu cine petrece sărbătorile, nu au un partener sau un cerc social la care să simtă apartenenţă sau au suferit o pierdere recentă. Sigur că aceste experienţe obiective contează şi pot fi dificile pentru cei care le trăiesc. Şi această pandemie şi-a spus cuvântul în această privinţă, acutizând un sentiment de înstrăinare de ceilalţi în noi toţi, dar mai cu seamă în vieţile celor care erau deja predispuşi către aceste trăiri.
Însă, conform studiilor, adesea în spatele sentimentului de izolare nu se află neapărat singurătatea fizică, ci experienţa subiectivă a singurătăţii, care poate apărea şi în contexte în care suntem înconjuraţi de oameni. În medie, cel puţin în rândul tinerilor adulţi, cei care se simt singuri nu petrec mai mult timp în singurătate decât cei care se simt mai conectaţi la ceilalţi.
Dacă anticipezi faptul că te vei simţi singur de sărbători, indiferent dacă această singurătate este de natură fizică, emoţională (sau ambele); iată câteva recomandări pentru a trece mai uşor prin această stare:
Recunoaşte-ţi dorinţa de conexiune şi realizează că este profund umană
Este normal să ne simţim singuri şi să ne doară acest lucru. Această durere este înscrisă în noi la nivel profund şi are un rol evolutiv. În trecutul nostru îndepărtat, o persoană nu putea supravieţui de una singură. Izolarea sau excluderea cuiva din trib era echivalentă cu moartea. Această durere venea să ne reamintească de faptul că ne supunem unui risc însingurându-ne şi ar fi cazul să ne schimbăm comportamentul.
Pe lângă aceste reminiscenţe dintr-un trecut ancestral, viaţa fiecăruia dintre noi a depins la un moment dat, literalmente, de cel puţin o altă persoană. Şi aici mă refer la toată perioada copilăriei, dar mai cu seamă, la perioada intrauterină şi la copilăria timpurie, când această dependenţă era totală şi când orice formă de neglijenţă ne impacta în mod profund (fizic, psihic şi emoţional).
Ca şi adulţi, poate că vieţile noastre nu depind mereu într-un mod atât de dramatic de o altă persoană, însă suntem în continuare fiinţe sociale, iar satisfacţia cu privire la vieţile noastre este strâns conectată de relaţiile noastre cu ceilalţi, de gradul de intimitate şi împlinire în cadrul acestora. În continuare dorim să aparţinem unei comunităţi, să ne simţim acceptaţi şi să ne fie recunoscute meritele.
Fricile, dezamăgirile, durerile noastre cele mai mari sunt şi ele legate de ceilalţi. Nu întâmplător, cele mai mari evenimente din viaţa unui om, mai cu seamă naşterile, morţile, căsătoriile, dar şi (nu mereu, dar frecvent) celebrările diverselor realizări importante; sunt experienţe pe care oamenii le-au trăit de obicei într-o colectivitate.Şi nu întâmplător ne doare mai mult când întregul “trib” celebrează ceva, iar noi ne simţim lăsaţi pe dinafară, incapabili să ne conectăm la ceilalţi dintr-un motiv sau altul.
Ca şi în cazul celorlaltor emoţii, primul pas este să observi şi să accepţi ceea ce simţi, fără a te condamna pentru asta. Cercetează de unde vine această stare. Poate ai avut un an mai greu, ai suferit o pierdere, ai trecut printr-o schimbare majoră sau treci prin anumite experienţe pe care îţi este dificil să le exprimi? Te simţi izolat în intensitatea trăirilor tale?
Oferă-ţi puţină autocompasiune
Oricare ar fi experienţa ta, întreabă-te ce i-ai spune unui prieten bun care ţi-ar mărturisi că trece prin aceleaşi lucruri? I-ai vorbi la fel cum îţi vorbeşti şi ţie în momentele dificile? Sau ai fi mai blând, mai tolerant faţă de trăirile şi “eşecurile”lui?
Pentru multe persoane e mai simplu să găsească cuvintele potrivite când e vorba de durerea cuiva drag decât când e vorba de ei înşişi. Pentru acestea, discursul negativ al criticului interior este ca o înregistrare care rulează non-stop pe fundalul minţii. Şi mai cu seamă când simt că au eşuat în vreun fel, că vieţile lor nu sunt aşa cum şi-ar dori să fie sau trec printr-o perioadă provocatoare.
Sunt un ratat.
Nu mă iubeşte/ înţelege/ vrea nimeni.
Nu merit să fiu iubit.
Sunt singur, prin urmare ceva e neînregulă cu mine.
Poate că îţi sunt familiare aceste gânduri. Cum le-ai reformula, cum ai putea să îţi vorbeşti mai blând?
Un exemplu ar fi: Este uman să îmi doresc să fiu apropiat de alţi oameni, iar acesta este un moment în care sufăr pentru că nu simt asta.
Este în regulă că nu vreau să particip la toate aceste activităţi, voi alege să fac ceea ce corespunde nevoilor mele de acum.
Relaţiile din viaţa mea nu mă împlinesc în acest moment al vieţii mele, este în regulă pentru moment, accept acest lucru acum.
Diminuează-ţi aşteptările şi bucură-te de ciocolata ta
Cercetările arată că este posibil să nu apreciem pe deplin ceea ce avem atunci când ne aşteptăm la mai mult sau comparăm ceea ce avem cu ceea ce am putea avea. Un studiu a arătat că participanţii cărora li s-au prezentat mesaje subliminale care să le evoce ideea bogăţiei au petrecut mai puţin timp savurând un baton de ciocolată şi s-au bucurat mai puţin de experienţă decât alţi participanţi cărora nu li s-a reamintit de posibilitatea bogăţiei.
Acest studiu ne arată cât de mult ne pot impacta gândurile cu privire la ceea ce nu avem, diminuând aprecierea şi intensitatea bucuriei trăite cu privire la ceea ce avem.
Ai putea încerca să-ţi reaminteşti de câte ori în trecut te-ai concentrat atât de mult pe ceea ce ţi-ai dori să ai încât ai uitat să te bucuri de ceea ce ai? De câte ori, aşteptările tale cu privire la “lucrurile mari” pe care le-ai putea trăi te-au făcut să simţi că ceea ce trăieşti e mai puţin valoros?
Acest lucru este valabil şi în contextul perioadei sărbătorilor. E cumva posibil ca presiunea pe care o pui pe tine pentru a trăi anumite lucruri, comparaţia pe care o faci cu ceilalţi sau cu anumite scenarii ideale pe care le ai în minte să te facă să nu observi ceea ce merge bine în viaţa ta? Din punct de vedere relaţional, este posibil ca aşteptările tale faţă de ceilalţi sau gândurile despre o posibilă relaţie perfectă să diminueze sentimentul de conexiune faţă de oamenii care sunt prezenţi în viaţa ta?
Ar fi starea de singurătate mai uşor suportabilă dacă ai înceta să te compari cu ceilalţi (care “le au pe toate”) sau ai înceta să te gândeşti, măcar pentru puţin timp, despre cum ar trebui să fie viaţa ta?
Fă ceva pentru tine
Am stabilit deja că orice emoţie este mai uşor de digerat atunci când o acceptăm. Şi că ne putem bucura mai mult de ceea ce avem în prezent dacă nu îl comparăm fie cu un viitor ideal, fie cu anumite standarde mentale, cu realitatea celorlalţi ş.a.m.d
Pornind de aici, ar fi util să te întrebi ce poţi face cu timpul tău, astfel încât să te bucuri mai mult de prezent? De ce ai nevoie? Poate că ai avut o perioadă stresantă şi ai avea nevoie de mai multă relaxare. Poate că îţi tot spui că vei începe o carte, un film. Poate vrei să creezi ceva, să te exprimi artistic. Să faci o baie cu spumă. Să începi să faci sport. Să meditezi. Să scrii despre ceea ce simţi. Să dansezi.
Concentrează-ţi atenţia pe deplin asupra a ceea ce faci. Observă fiecare detaliu: senzaţii tactile, auditive, mirosuri, gusturi, culori. Fii cât mai conectat la proces şi cât mai conştient de ceea ce trezeşte în tine.
Deschide-te spre ceilalţi
Poate că (aşa cum am menţionat şi mai sus) ceea ce încearcă starea de singurătate să-ţi transmită este să te deschizi mai mult spre ceilalţi.
Zâmbeşte cuiva pe stradă. Vorbeşte cu un vecin. Ia legătura cu oameni cărora nu le-ai vorbit de mult. Mergi la un eveniment şi socializează. Realizează că în acelaşi moment în care tu te simţi singur, mai sunt miliarde de oameni care trăiesc acelaşi lucru. Simte empatie pentru ei.
Fă ceva pentru cineva. Poate chiar pentru alte persoane care se simt singure sau trec prin situaţii dificile. Poate că vei remarca că dispui de mai multe resurse decât ei, că ai anumite privilegii, beneficii în viaţa ta la care nu te-ai gândit. Uneori suntem atât de preocupaţi de propria noastră suferinţă încât nu reuşim să observăm cu adevărat lumea din afara noastră şi ce li se întâmplă celorlalţi. Această preocupare excesivă de sine poate deveni şi ea o cauză a sentimentului nostru de izolare.
Deschizându-ne către ceilalţi în mod empatic şi oferindu-ne să facem ceva pentru ei, mintea noastră va avea ocazia să se concentreze pe altceva. Poate părea paradoxal, însă focalizându-ne atenţia spre alte persoane şi spre dorinţa de a-i înţelege, ajuta, de a ne conecta la ei în mod sincer, putem ajunge să ne simţim mai puţin izolaţi. Şi astfel, ne putem reaminti de apartenenţa noastră la umanitate ca şi întreg şi de interdependenţa dintre noi toţi.