Timp de citire: 6 min ❃ de Cristina Revenco
În acest articol vă voi vorbi despre codependenţă, manifestările, originile acesteia şi despre trăsăturile unei persoane dependente.
odependenţa reprezintă dependenţa nesănătoasă de un partener, prieten sau membru al familiei; dependenţă care poate fi de ordin mental, emoţional, spiritual şi/ sau fizic.
Termenul de codependenţă a fost introdus iniţial în 1950 în cadrul programului Alcoolicilor Anonimi pentru a oferi sprijin partenerilor persoanelor care sufereau de diverse adicţii. S-a observat că şi persoanele apropiate celor dependenţi de substanţe ajungeau să dezvolte comportamente şi tipare nesănătoase de a face faţă vieţii.
Între timp, acest termen a căpătat amploare, descoperindu-se că fenomenul codependenţei poate apărea într-o varietate de situaţii relaţionale. Dinamica de bază a codependenţei este una profund dezechilibrată: una dintre persoane îşi asumă resposabilitatea de a satisface nevoile celuilalt, excluzându-şi sau negându-şi propriile nevoi. Persoana codependentă, cea care dă, se simte lipsită de valoare atunci când celălalt, cel care ia, nu are nevoie de ea sau nu îi cere să facă anumite sacrificii. Aceasta suferă o pierdere a propriei identităţi.
Un alt numitor comun al relaţiilor codependente este prezenţa anumitor reguli nescrise, tăcute care: interzic discuțiile despre problemele personale; exprimarea deschisă a sentimentelor; comunicarea directă, sinceră. În acest tip de relaţii persoanele sunt supuse unor aşteptări nerealiste. Aceste reguli au fost de obicei prezente şi în familia de origine a persoanelor dependente şi stabilesc astfel ritmul relaţiilor ulterioare.
Este considerat un semn al slăbiciunii sau al insuficienţei: a fi uman, imperfect, vulnerabil; a manifesta un egoism sănătos; a avea încredere în alți oameni și în sine; a se juca şi a se distra. Orice încercare de creştere şi schimbare, oricât de sănătoasă şi benefică ar fi, este considerată o ameninţare a “echilibrului” delicat al familiei. Aceste reguli sunt comune sistemelor familiale alcoolice, dar pot apărea și în alte familii disfuncţionale. Copiii devin adulţi dependenţi atunci când cresc în preajma unor membri ai familiei dificili, abuzivi, neglijenţi sau distanţi din punct de vedere emoțional. Parafrazând-o pe Melody Beattie, autoarea mai multor cărţi despre codependenţă, atunci când suntem în prezenţa oamenilor care se distrug, ceea ce învăţăm ca şi reacţie este să ne autodistrugem.
Cum ajungem în relaţii codependente ca şi adulţi?
Persoanele care manifestă trăsături de dependenţă vor căuta diverse modalităţi de a umple vidul interior resimţit de acestea dintr-un motiv sau altul. Cel mai frecvent vor încerca să se ascundă de teroarea pe care o trăiesc prin relaţia cu o altă persoană. Când o persoană alege pe cineva să le umple golul, se creează o dependență de relație. Prin relațiile sale, exprimă: „Nu pot să mă iubesc, așa că trebuie să mă iubești pentru mine”. Este precar să alegi pe cineva când nu te simți demn de acea relație; relația este astfel construită pe o fundație șubredă.
E util, când vorbim de codependenţă, să înţelegem că relaţia în sine este doar o parte a ecuaţiei. Ce este cu adevărat important este să înţelegem cât de susceptibili suntem la a deveni codependenţi/dependenţi în mod nesănătos de cineva.
Dacă eşti o persoană care prezintă trăsături de dependenţă, atunci acele trăsături se vor manifesta în relaţiile tale. Nu este mereu uşor să identificăm în noi înşine aceste trăsături. Însă e important să o facem. Notează-ţi câte dintre caracteristicile de mai jos, proprii persoanelor codependente, te reprezintă :
-
Au dificultăţi în a lua decizii de fiecare zi fără a apela la sfaturile şi reasigurarea cuiva.
-
Au nevoie ca alţii să îşi asume responsabilitatea pentru aspectele majore ale vieţii lor.
-
Întâmpină dificultăţi şi trăiesc o stare de frică legată de a-i contrazice pe alţii.
-
Au dificultăţi în a începe proiecte sau în a face lucrurile de unii singuri.
-
Pot face lucruri pe care nu vor să le facă doar pentru a primi aprobarea altora.
-
Simt anxietate sau distres când sunt singuri sau când se gândesc că ar putea fi singuri.
-
Caută urgent o altă relaţie când o relaţie apropiată se termină.
-
Se simt mai bine atunci când rezolvă problemele altora.
-
Pun nevoile altora mai presus de propriile lor nevoi.
-
Îşi asumă responsabilitatea pentru împlinirea unor nevoi dificile, dureroase sau chiar imposibile (ale altuia).
-
Se simt responsabili pentru lucrurile negative care se întâmplă.
-
Au un critic interior puternic (mai multe detalii despre criticul interior aici).
-
Se simt responsabili să împlinească aşteptările celorlalţi.
-
Se simt plictisiţi, goi pe dinăuntru, lipsiţi de valoare dacă nu au o criză în viaţa lor, o problemă de rezolvat sau cineva pe care să ajute.
-
Sunt conştienţi de ceea ce simt ceilalţi dar mai puţin conştienţi de propriile lor trăiri.
-
Consideră că opiniile şi sentimentele celorlalţi au o valoare mai mare decât cele personale.
-
Au o nevoie puternică de validare şi aprobare din partea celorlalţi.
-
Îşi adaptează comportamentul şi aspectul fizic conform dorinţelor celorlalţi.
-
Adesea caută iubirea din partea celor incapabili să iubească.
-
Se simt trişti pentru că şi-au petrecut întreaga viaţă oferindu-le altora tot felul de lucruri şi neprimind nimic.
-
Sunt ca un magnet pentru cei cu multe probleme şi nevoi.
-
În adâncul lor cred că oamenii sunt responsabili pentru ei.
-
Sunt incapabili să creeze şi să îşi apere limitele personale (despre limitele personale aici).
-
Sunt nesiguri cu privire la limitele adecvate ale intimităţii.
-
Încearcă să îi manipuleze pe alţii şi/sau situaţiile pentru a menţine relaţii.
-
Manifestă dificultatea de a accepta adevăruri provocatoare sau dureroase despre sine sau alţii.
Câte dintre afirmaţiile de mai sus îţi sunt familiare? Fiecare dintre noi poate manifesta, în anumite circumstanţe ale vieţii, comportamente de acest tip. Ceea ce ne interesează însă este dacă există un tipar comportamental al dependenţei în ceea ce ne priveşte? Cât de des se manifestă aceste trăsături în viaţa noastră? Cu cât frecvenţa este mai mare, cu atât este mai accentuată această problemă.
O altă întrebare pe care ne-o putem pune este cât de mult ne impactează viaţa aceste trăsături de dependenţă? Putem renunţa la comportamentele codependente în situaţii severe? Cât de mult interferează cu viaţa noastră, la ce credem că trebuie să renunţăm pentru a menţine anumite relaţii? Cât de mult suntem dispuşi să ne sacrificăm propriile nevoi şi valori?
Există posibilitatea ca atunci când ai citit lista de mai sus, să te fi identificat cu puţine dintre afirmaţii. Însă acest lucru ar putea indica şi prezenţa negării, care este încă o trăsătură a codependenţei. Priveşte cu sinceritate în interiorul tău şi întreabă-te dacă nu cumva rezonezi cu mai multe din cele de mai sus şi îţi este dificil să o recunoşti.
Dacă acest subiect îţi provoacă stări de deznădejde şi neputinţă, recunoaşte aceste emoţii şi permite-ţi să le trăieşti. Persoanele dependente tind să graviteze către cel mai întunecat scenariu. Însă faptul că te simţi lipsit de speranţă nu înseamnă că eşti lipsit de speranţă. A recunoaşte că ai trăsături de personalitate dependentă este vital pentru rezolvarea codependenţei relaţionale şi este un prim pas către vindecarea ta personală. Dimpotrivă, nerecunoscându-le şi neintervenind, ne putem regăsi repetând aceleaşi scenarii de viaţă.
Este important, în acest context, să apelezi la ajutorul unei psihoterapeut pentru a lucra cu emoţiile profunde care stau la baza dependenţei relaţionale, pentru a înţelege cum ai ajuns să deprinzi aceste tipare, cum le-ai transferat asupra relaţiilor din viaţa ta şi cum poţi învăţa să relaţionezi într-un mod mai echilibrat. Şi mai ales, cum poţi începe să cultivi o relaţie mai blândă şi mai “hrănitoare” cu tine însuţi.
Voi explora într-un articol viitor dependenţa relaţională sănătoasă, numită şi interdependenţă.