Autocompasiunea- antidotul pentru gândurile și emoțiile destructive. Atelier Online.

”Suferința în sine nu este atât de rea. Resentimentul împotriva suferinței, aceasta este adevărata durere”
– Allen Ginsberg
Când suntem puși în situații dificile, când lucrurile nu merg cum ne-am dori, sau când trăim emoții neplăcute, cum tindem să reacționăm?
Cei mai mulți dintre noi se simt rușinați, ceea ce ne face să fim autocritici față de acțiunile, dar și față de ceea ce simțim și gândim. Ne gândim că toate ni se întâmplă doar nouă și că alții se descurcă mai bine și sunt mai fericiți.
Luptăm cu durerea noastră fizică și emoțională în mod constant, fără a realiza că ne amplificăm propria suferință în acest mod.
Nu putem evita durerea, eșecurile, pierderile, disconfortul. Emoțiile dificile- rușinea, furia, singurătatea, frica, disperarea, confuzia sunt și ele parte din viață. Nu există nimic care să ne facă imuni la ele.
Ceea ce putem face însă este să învățăm să ne schimbăm atitudinea față de ele și față de noi înșine.

Ce este auto-compasiunea?

Acest termen a ajuns în psihologia occidentală din tradiția Buddhistă. Compasiunea înseamnă a fi mișcat de suferința cuiva sau ”a suferi împreună cu”. A avea compasiune implică recunoașterea și percepția clară a suferinței, precum și dorința de a-l alina pe celălalt.
Scopul este să reușim să aplicăm principiile compasiunii atât asupra celorlalți, cât și a propriei persoane.

Ce nu este auto-compasiunea?

Nu este o slăbiciune.
Departe de a fi o slăbiciune, auto-compasiunea este un antidot puternic pentru suferință. În gândirea orientală, nu există diferență între compasiunea față de sine și față de ceilalți, există un singur termen care le implică pe amândouă.
Auto-compasiunea nu e echivalentă cu stima de sine sau încrederea în sine.
Sunt multe persoane care le cultivă pe acestea din urmă pentru a se simți mai bine în pielea lor. Însă stima de sine și încrederea în sine implică crearea unui eu pozitiv, acceptabil, un eu care să ”merite” să fie apreciat și iubit.
Autocompasiunea, pe de altă parte, implică acceptarea faptului că avem slăbiciuni și facem greșeli, însă acestea fac parte din natura umană. Și că ne putem dori să evoluăm, însă acceptându-ne cu tot cu ”întunericul” interior și cu realitatea a ceea ce trăim acum.

Cercetările empirice arată că auto-compasiunea este asociată cu:

– un nivel crescut al satisfacției vieții;
– starea de fericire și stările pozitive, optimismul;
– relații interpersonale mai satisfăcătoare și o conexiune socială crescută;
– un grad mai înalt al inteligenței emoționale;
– o creștere a motivației intrinseci;
– abilitatea de a răspunde într-un mod mai echilibrat situațiilor dificile și suferinței, reziliență crescută;
– niveluri mai scăzute ale anxietății;
Schimbarea vine în mod natural atunci când ne deschidem către durerea noastră emoțională cu blândețe și ne tratăm așa cum am trata un prieten sau o persoană la care ținem.

Ce vom face la acest atelier?

În cadrul acestui atelier, vom învăța cum să reacționăm cu autocompasiune atunci când trecem prin situații sau stări dificile.
Vom vorbi despre cum ne afectează critica interioară vs. autocompasiunea la nivel neurochimic, despre cum putem transforma atitudinile autodestructive și vom face o serie de exerciții în acest sens.
La final, veți primi câte un document pdf cu exercițiile făcute, ca să puteți continua să le practicați.

Când, unde, cum?

Atelierul va avea loc online, în data de 25 iulie 2020, între orele 10.00- 13.30 pe platforma Zoom.
Costul de participare este 120 ron, sau 100 ron dacă participi împreună cu un prieten sau o rudă.
Plata se face obligatoriu în avans pentru a-ți putea rezerva un loc și a putea primi datele de acces pe platforma Zoom.
Pentru mai multe detalii cu privire la plată, îmi poți scrie pe adresa de email psihologcristinarevenco@gmail.com
Locurile sunt limitate!