⌚ Timp de citire: 5-6 min ❃ de Cristina Revenco
ud de multe ori expresiile: ”e prea târziu”/”momentul a trecut…”/”am ratat ocazia…”/ ”nu mai am vârsta potrivită…”
Sunt de acord cu faptul că există anumite circumstanțe favorabile pentru a iniția/face ceva, și că uneori se întâmplă ca acestea să treacă sau să se schimbe, ceea ce poate face lucrurile mai dificile pentru noi.
Însă nu cred în faptul că modificarea circumstanțelor, pierderea anumitor oportunități, că apariția unor dificultăți ne poate împiedica până la capăt (cu foarte puține excepții), fără permisiunea noastră.
Când lăsăm astfel de convingeri să ne limiteze în acțiune, de fapt susținem argumentele fricii. Și astfel ne împiedicăm să ne trăim viața în mod autentic.
De ce?
Pentru că a trăi o viață autentică, a-ți urma visele înseamnă să ieși din zona de confort, să renunți la identitatea ta familiară, pentru a plonja în necunoscut. Să îți asumi responsabilitatea pentru succesele și eșecurile tale. Înseamnă să accepți că sunt lucruri pe care le poți controla și lucruri pe care nu le poți controla și să acționezi în consecință.
Înseamnă să renunți la fanteziile în care ai fi fost un scriitor excelent dacă te-ai fi apucat de scris, o balerină excepțională, un pianist de renume, un minunat [orice] numai dacă ai fi făcut x lucru. Înseamnă să accepți realitatea și să pornești din locul în care te afli, cu resursele pe care le ai în acest moment și cu motivația de a face ce poți tu mai bine.
Înseamnă să îți asumi imperfecțiunea, slăbiciunile, să înțelegi că măiestria nu e ceva cu care te naști, ci ceva ce se învață și mai ales se dezvoltă prin practică continuă.
Să înțelegi că poți trăi o bucurie autentică și fără a fi ”cel mai bun”, fără a face lucrurile perfect, fără a le începe în ”momentul perfect”.
Integrarea tuturor acestor lucruri poate fi un proces dificil, provocator. Nu suntem dispuși mereu să îi facem față, de asta ne apărăm de el.
Despre a fi jucăuș
Toate acestea ne îndeamnă să redevenim asemeni copiilor, într-un fel. Ei reușesc să se bucure de lucruri care nouă, adulților, de cele mai multe ori ne scapă. Înainte să fie îndoctrinați cu noțiuni despre ”bine” și ”rău”, ”frumos” și ”urât”, înainte să li se spună că soarele nu poate fi pictat verde, că nu au vocile suficient de frumoase ca să poată fi ”vocea întâi”, sau că mișcările lor de dans sunt prost articulate, copiii fac aceste lucruri pentru bucuria creației, exprimării, descoperirii. Totul este un joc și întreaga lume cu tot ce e în ea este un teren demn de a fi explorat.
Să ne amintim de acea parte din noi în care spontaneitatea și spiritul ludic, curiozitatea pură sunt încă vii. În care nu ne preocupă atât de mult rezultatul, cât procesul, actul în sine de a 
realiza un anumit lucru. În care exprimăm în mod natural ceea ce simțim și cerem ceea de ce avem nevoie.
Maya Angelou spunea ceva ce se referă cumva la acest subiect: ”Pasărea nu cântă pentru că are un răspuns, ci pentru că are un cântec”.
Despre a-ți urma chemarea
Să îți urmezi chemarea/chemările înseamnă să fii vulnerabil, însă ceea ce mulți dintre noi nu știu este că vulnerabilitatea este de fapt putere.
Nu este vorba nici de timp. Vom găsi timp pentru lucrurile cu adevărat importante, pentru ceea ce decidem că este o prioritate.
Nu este nici despre resurse: putem începe cu ce avem, putem găsi alternative, putem găsi modalități pentru a face rost de ceea ce avem nevoie, putem cere ajutor.
Nu este nici despre vârstă, sau condiția fizică pe care o avem.
Sunt oameni de succes care au început să își urmeze pasiunea și la 30, 40, 50, 60, 70+… ani.
Sunt oameni a căror stare fizică (și/sau psihică) a fost afectată profund, poate chiar dinainte de naștere, și care au decis că nu vor lăsa acest lucru să le dicteze ce tip de viață vor duce, care s-au lăsat motivați de obstacole și au ajuns să realizeze mult mai multe decât și-ar fi imaginat oricine.
Mai mult decât succesul
Și deși am folosit mai sus cuvinte precum ”realizare”, ”oameni de succes”, scopul nu este nici măcar să ai succes (așa cum am menționat și mai sus, despre copii). Nu este nimic greșit în a-ți dori succesul, însă, în opinia mea, succesul va veni dacă vei persista în a face ceea ce îți hrănește sufletul și vei pune în asta tot ce ai mai bun și mai profund din tine.
Te vei bucura mult mai mult de proces dacă nu îți vei îndrepta atenția atât de mult pe rezultatul imediat, pe nevoia de a primi un feedback pozitiv din partea celorlalți, de a reuși să te ridici la anumite înălțimi de la bun început.
Permite-ți să fii începător. Permite-ți să fii imperfect, vulnerabil, să șchiopătezi, să ”ratezi”, să îți scape lucruri, să îți tremure vocea. Să te confrunți cu critici, cu oameni care nu te susțin, cu obstacole, cu a fi ignorat. Cu a fi neînțeles, respins. Cu frustrarea. Cu blocajele. Cu tentația de a reveni la vechile obiceiuri, la identitățile tale familiare.
Vei vedea însă că în mijlocul tuturor acestor lucruri te vei simți viu. Și vei învăța mult mai multe despre tine, despre ceea ce te interesează, despre lume și ceilalți, decât dacă ai fi stat la călduț în pielea ta de până acum.
Și, în timp, te vei simți puternic. Pentru că ți-ai depășit temerile și slăbiciunile, pentru că te-ai provocat și ai răspuns provocării. Vei fi mai fericit, pentru că vei fi autentic, pentru că vei exprima ceva important din tine. Și poate că vei descoperi o bogăție interioară neașteptată, un talent nebănuit, o voce pe care nu știai că o ai, un eu necunoscut, care aștepta să își găsească o portiță prin care să se manifeste.
Un autor al cărui nume nu mi-l amintesc a spus că orice problemă e o problemă de imaginație. Prin urmare, adaug eu, e nevoie să găsim modalități de a ne extinde imaginația și conștiența pentru a căuta soluții. Sunt multe porți în care nu am bătut încă pentru că nu știm că sunt acolo și pentru că experiențele noastre de până acum ne-au arătat altceva.
Îndrăznește să-ți imaginezi viața ta altfel. Întreabă-te cine ești cu adevărat și cum ar dori acest eu să se manifeste? Ce roluri vrei să joci, în ce scenarii vrei să te implici? Și pornind de la aceste răspunsuri, acționează și perseverează. Iar dacă eșuezi sau te blochezi, gândește-te că ai luat-o doar pe o pistă greșită. Continuă să experimentezi și să testezi lucruri până vei găsi ceea ce cauți. Orice experiență este mai bună decât niciuna.
Data viitoare când te surprinzi găsind motive pentru care crezi că nu (mai) poți face ceva, întreabă-te ce îți dorești de fapt și ce te oprește: ce convingeri sau frici? Apoi întreabă-te dacă ești gata să renunți pe deplin la visul tău, dacă ai putea pleca liniștit din această lume cu gândul că nu ai avut această experiență. Dacă răspunsul este da, atunci lasă lucrurile așa cum sunt. Dacă însă crezi că ai simți o urmă de regret, schimbă strategia. Încă mai ai timp.